România este a patra țară din Europa, sub aspectul reducerii emisiilor de CO2 față de anul 1990, se poziționează public în permanență ca  o țară dornică să fie varful de lance al tranziției în vederea prevenirii schimbărilor climatice, acceptând de mult prea multe ori, mult prea ușor, unele din obiectivele propuse de UE în acest domeniu.

Dar, analizând situația în care se găsește România, sub aspectul îndeplinirii obiectivelorsingur asumate (pe baza datelor din rapoartele Comisiei UE), se poate observa că la majoritatea direcțiilor, ne găsim în grupul țărilor care ocupă ultimele locuri în UE.

Biocombustibili

Italia este cel mai mare consumator de biocombustibili, iar Spania este cel mai mare utilizator al biocombustibililor. Italia este, de asemenea, cel mai mare consumator de biocombustibili bazați de categoria a doua (ulei alimentar uzat), urmată de Germania, Spania, Țările de Jos și Suedia.

Alte state membre (România și Letonia) nu au consumat biocombustibili de generația a II (ulei alimentar uzat și reziduri vegetale), în timp ce Austria a consumat doar o cantitate mică (<1 ktep).

Consumul de biocombustibili prezintă o creștere globală, de la 2 317 ktep în 2017 la 5 474 ktep în 2021. Consumul de biocombustibili produși din ulei de gătit uzat, este cel mai ridicat dintre toate materiile prime.

În schimb, biocombustibilii proveniți din următoarele materii prime - alge, coji de nucă, pleavă, știuleți curățați de boabe de porumb și alte materiale ligno-celulozice, cu excepția buștenilor de gater și a buștenilor de furnir, reprezintă o mică parte din biocombustibilul produs în lume.

Biogaz

În 2020, potrivit datelor raportate, Germania a fost cel mai mare producător de biogaz, cu 52,8 % din cantitatea totală produsă (7 765 ktep), urmată de Italia, cu 13,7 % (2 018 ktep), de Franța, cu 7,4 % (1 090 ktep), de Cehia (4,1 %, 595 ktep) și de Danemarca (3,4 %, 505 ktep). În 2021, Germania și-a menținut poziția de cel mai mare producător, înregistrând 50,4 % din producția totală (7 518 ktep), urmată de Italia (13,9 %, 2 078 ktep), de Franța, 9,4 % (1 404 ktep), și de Danemarca (4,2 %, 625 ktep), care a depășit Cehia (4,0 %, 591 ktep) în ceea ce privește producția de biogaz. Belgia, Finlanda, Ungaria și Suedia nu au raportat nicio producție de biogaz nici în 2020, nici în 2021, în timp ce Estonia, România și Slovenia au raportat producție de biogaz doar în 2021, aceasta fiind la un nivel ce le plasează pe ultimul loc din Europa. Cehia, Grecia, Polonia și Letonia au raportat o scădere cu 18,5 % a producției de biogaz în perioada 2020-2021.

Producția internă de biogaz raportată în mod colectiv în UE în 2021 a fost de 14 929 ktep, ceea ce reprezintă o creștere de 1,7 % față de 14 687 ktep în 2020.

Scăderea consumului de energie primară voluntară

Comisia a propus în anul 2022 o serie de măsuri de economisire a energiei și de reducere a consumului de energie, în conformitate cu principiul „eficiența energetică înainte de toate”. Obiectivula fost de reducere voluntară cu 15 % a cererii de gaze (45 mld mc) până în primăvara anului 2023, care a fost depășit prin scăderea cererii cu 18 % (53 mld mc), toate sectoarele reducându-și cererea de gaze.

Pe baza acestei experiențe, obiectivul voluntar a fost extins până în martie 2024 și se estimează economisirea a aproximativ 60 mld mc de gaz. Regulamentul a stabilit obiectivul de reducere a cererii globale de energie electrică cu 10 % și cu cel puțin 5 % în timpul orelor de vârf.

Deși reducerea cererii în timpul orelor de vârf a fost realizată, reducerea consumului global de energie electrică cu 10 % a reprezentat o provocare pentru statele membre.Doar 24 din 27 de state UE au adoptat măsuri obligatorii de reducere a energiei, conform European Enviroment Bureau, România neregăsindu-se printre acestea.

Creșterea capacității transfrontaliere

Finalizarea diverselor proiecte de interes comun ar trebui să îmbunătățească și mai mult nivelurile de interconectivitate.

Cu toate acestea, șapte state membre (IE, EL, ES, FR, IT, CY, RO) s-au situat sub obiectivul de interconectare pentru 2030, patru state (IE, ES, IT, CY) situându-se, de asemenea, sub obiectivul de interconectare pentru 2020.

Se impun eforturi suplimentare pentru îndeplinirea obiectivelor pentru 2030, în special în ceea ce privește realizarea la timp a proiectelor transfrontaliere planificate.

Planul strategic european pentru tehnologiile energetice

Lansat în anul 2007 cu scopul de a se crea o alianță europenă pentru cercetare în domeniul energetic, derulează activități specifice de cercetare în vederea de a:

Ocupa locul întâi la nivel mondial în domeniul energiei din surse regenerabile,

Asigura un sistem energetic inteligent, centrat pe consumator,

Dezvolta și consolida sisteme eficiente din punct de vedere energetic,

Diversifica și consolida opțiunilor în materie de energie pentru un transport sustenabil,

Avea obiective ambițioase în ceea ce privește captarea, utilizarea și stocarea dioxidului de carbon,

Menține și consolida securitatea în utilizarea energiei nucleare,

Dezvolta digitalizarea sectorului energetic,

Satisface nevoile societale,

Perfecționa și recalifica forța de muncă.

România nu a dezvoltat astfel de direcții de cercetare la nivel național și a are un aport redus la nivel European.

Energia Regenerabilă

În medie, ponderea globală a energiei din surse regenerabile a crescut cu 0,67 puncte procentuale pe an începând din 2010. Atingerea noului obiectiv al UE pentru 2030 de 42,5 % (și cu atât mai mult obiectivul ambițios de 45 %) va necesita o creștere mult mai rapidă în următorii ani.

Progresele au fost deosebit de importante în sectorul energiei electrice, cu o creștere a ponderii surselor regenerabile de energie de la 21,3 % în 2010 la 37,6 % în 2021. Progresele înregistrate în ceea ce privește încălzirea și răcirea (de la 17 % la 22,9 %) și transporturile (de la 5,5 % la 9,1 %) au fost mai modeste.

Ponderile energiei din surse regenerabile variază foarte mult de la un stat membru la altul, reflectând diferitele puncte de plecare și obiective naționale stabilite pentru fiecare stat membru în Directiva inițială privind energia din surse regenerabile și contribuțiile naționale stabilite în planurile naționale privind energia și clima.

Suedia a atins cea mai mare pondere a energiei din surse regenerabile (62,6 %), urmată de Finlanda (43,1 %) și Letonia (42,1 %). Cu ponderi care nu depășesc 13 %, Belgia, Irlanda, Luxemburg, Malta și Țările de Jos au înregistrat cele mai scăzute ponderi de energie din surse regenerabile.

O serie de state membre au înregistrat scăderi substanțiale ale ponderii, în special Bulgaria, cu o scădere de 6,3 puncte procentuale, și Irlanda, cu o scădere de 3,7 puncte procentuale (ambele cauzate în principal de o reducere a bioenergiei).

Având în vedere atât implementarea la nivel național, următoarele state membre au avut în 2021 o pondere sub obiectivul lor obligatoriu pentru 2020 privind energia din surse regenerabile în temeiul Directivei inițiale privind energia din surse regenerabile:Franța (cu 3,7 puncte procentuale mai puțin decât obiectivul pentru 2020), Irlanda (3,5 pp), Țările de Jos (1 pp) șiRomânia (0,6 pp).

Eficiență energetică

În 2012, Uniunea Europeană (UE) a adoptat Directiva 2012/27/UE privind eficiența energetică și și-a luat angajamentul de a reduce consumul de energie cu 20 % până în anul 2020, comparativ cu previziunile de referință. Acest obiectiv este cunoscut și sub denumirea de ținta de eficiență energetică de 20 %.

Cu alte cuvinte, UE și-a luat angajamentul de a avea un consum de energie primară de cel mult 1.483 milioane de tone echivalent petrol (Mtep) și un consum final de energie de cel mult 1.086 Mtep în 2020. Pentru 2030, ținta obligatorie a fost stabilită inițial ca o reducere de cel puțin 32,5 %.

Acest lucru s-a tradus într-un consum de energie primară de cel mult 1.273 Mtep și un consum final de energie de cel mult 956 Mtep în 2030. Odată cu retragerea Regatului Unit din UE, cifrele privind consumul de energie al Uniunii pentru 2020 și 2030 au trebuit să să fie ajustat la situația a 27 de state membre ale UE.

O adaptare tehnică a obiectivelor are ca rezultat un consum de energie primară de cel mult 1.312 Mtep în 2020 și 1.128 Mtep în 2030 și un consum final de energie de cel mult 959 Mtep în 2020 și 846 Mtep în 2030. Revizuirea din 2023 a directivei a urmat unei propuneri înaintate de Comisie în iulie 2021, ca parte a pachetului European Green Deal.

Propunerea din 2021 a fost îmbunătățită în continuare ca parte a planului REPowerEU, prezentat de Comisie în mai 2022, care urmărește reducerea dependenței UE de importurile de combustibili fosili din Rusia. Rezultatul revizuirii din 2023 a Directivei privind eficiența energetică a stabilit obiectivele pentru 2030, după cum urmează: consum final de energie de cel mult 763 Mtep și consum de energie primară de cel mult 992,5 Mtep.

Chiar dacă România se încadrează la reducerea consumului de energie primară, aceasta s-a realizat ca urmare a închiderii industriei și nu a măsurilor de eficiență energetică. Asta înseamnă că deși ne am îndeplinit ținta suntem mai puțini rezilienți.

Emisiile de CO2

UE şi-a luat angajamentul de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră cu 40% faţă de nivelurile din 1990, până în 2030, însă acest obiectiv a trebuit să fie revizuit, deoarece unii oameni de ştiinţă au avertizat că este nevoie de implementarea mai rapidă a acestora pentru a preîntâmpina schimbări climatice catastrofale.

Comisia Europeană a propus o reducere a emisiilor pe teritoriul său, până în 2030, cu 55%, față de anul 1990. În urma închiderii industriei în țările din Europa de est acestea au devenit campioane la reducerea emisiilor de CO2 față de anul 1990 și au redus semnificativ emisiile de CO2 în perioada 1990 – 2021.

Astfel, România se găsește pe locul 4 în Europa după Letonia, Lituania și Estonia, având în anul 2021 cu 58% mai puține emisii decât în anul 1990. Astfel, România și a atins ținta aceasta nu pe fondul restructurării ci a închiderii consumatorilor. (Foto: Freepik)

Dumitru Chisăliță-Președinte