Sprijinul acordat de UE sectorului energiei „albastre” (oceanice) în ultimii 15 ani s-a ridicat la aproape 17 miliarde de euro, bani care au fost utilizați pentru dezvoltarea și implementarea tehnologiei.

Țintele de creștere stabilite de UE pentru energia albastră sunt ambițioase, dar pot fi dificil de atins.

Impactul socioeconomic și cel de mediu antrenate de extinderea rapidă prevăzută a instalațiilor offshore nu au fost evaluate în mod corespunzător.

Dezvoltarea energiei din surse regenerabile offshore în Europa a dat rezultate ambigue, avertizează Curtea de Conturi Europeană într-un raport publicat recent.

Acțiunile și banii UE au contribuit la dezvoltarea energiei albastre, în contextul eforturilor Uniunii de a-și atinge obiectivele în materie de climă și de energie. Dar este posibil ca UE să nu se ridice la înălțimea ambițiilor sale, afirmă auditorii, și mai rămân multe de făcut pentru ca energia din surse regenerabile offshore să devină sustenabilă pe plan socioeconomic și pe planul mediului.

Energia albastră este menită să aducă o contribuție semnificativă la obiectivele „verzi” ale UE. În 2020, Comisia Europeană a adoptat o strategie pentru a sprijini dezvoltarea sustenabilă a energiei din surse regenerabile offshore și pentru a valorifica la maximum potențialul acesteia.

Începând din 2007, bugetul UE a acordat pentru tehnologiile de energie offshore 2,3 miliarde de euro. În plus, Banca Europeană de Investiții a pus la dispoziție 14,4 miliarde de euro sub formă de împrumuturi și de investiții de capital.

Creșterea pe care o înregistrează energia din surse regenerabile offshore vine cu propria dilemă, și anume cea a „înverzirii”: acest tip de energie este esențial pentru tranziția verde a UE, dar dezvoltarea ei poate dăuna mediului marin.

Strategia UE încearcă să reconcilieze această energie cu biodiversitatea, dar Comisia Europeană nu i-a estimat efectele potențiale asupra mediului, cum ar fi strămutarea speciilor și modificări în structura populațiilor, schimbări în disponibilitatea hranei sau modificări ale modelelor de migrație, pentru a menționa doar câteva.

În general, auditorii își exprimă îngrijorarea că extinderea acestei energii în Europa ar putea dăuna mediului marin, atât celui de deasupra mării, cât și celui subacvatic.

„Invadarea Ucrainei de către Rusia a pus în lumină cât de importantă este independența energetică a UE, iar mările Europei pot face parte din soluție”, a declarat domnul Nikolaos Milionis, membrul Curții care a condus auditul. „Dar revoluția albastră a UE nu ar trebui implementată cu orice preț: energia din surse regenerabile offshore trebuie să nu cauzeze daune sociale sau de mediu semnificative.”

Energia din surse regenerabile offshore rareori coexistă cu alte domenii de activitate. În special, rămân nesoluționate, în mare măsură, conflictele cu sectorul pescuitului și de fiecare dată când sunt evaluate proiecte individuale, se exprimă din nou obiecții față de energia offshore.

Mai mult, țările din UE care împart aceleași ape rareori planifică proiecte comune, ratându-se astfel prilejul de a utiliza în mod mai eficient un spațiu maritim care este limitat. În plus, implicațiile socioeconomice ale dezvoltării energiei din surse regenerabile offshore nu au fost deocamdată studiate în mod suficient de aprofundat.

Auditorii observă, de asemenea, că riscurile legate de aprovizionarea cu materii prime critice pot încetini implementarea energiei din surse regenerabile offshore în Europa. Actualmente, aceste materiale sunt furnizate aproape în totalitate de China, care joacă un rol esențial și în producția de magneți permanenți pentru generatoarele turbinelor eoliene.

Dependența UE poate crea blocaje și auditorii ridică semne de întrebare cu privire la securitatea aprovizionării în contextul tensiunilor geopolitice actuale. O altă barieră este reprezentată de procedurile de autorizare îndelungate de la nivel național. De exemplu, în Franța se observă una dintre cele mai lungi perioade de timp din Europa pentru aprobarea instalațiilor eoliene offshore, care poate ajunge până la 11 ani.

Cu toate acestea, UE și-a stabilit țintele la nivelul ambițios al unei capacități instalate de 61 GW până în 2030 și de 340 GW până în 2050, față de capacitatea actuală de doar 16 GW.

Prin urmare, va fi necesară, în țările UE, o implementare rapidă și pe scară largă a instalațiilor de energie din surse regenerabile offshore, care va avea nevoie de un spațiu maritim considerabil și de aproximativ 800 de miliarde de euro, în principal din investiții private. Aceste ținte se pot dovedi dificil de atins, potrivit auditorilor.

Informații generale

Energia din surse regenerabile offshore poate fi generată de tehnologii eoliene (instalații fixate pe fundul mării sau plutitoare), de tehnologii oceanice (bazate pe maree și valuri) și de tehnologii solare plutitoare. În momentul de față, în UE, această energie este generată aproape în totalitate cu ajutorul tehnologiei eoliene.

Dintre toate țările din UE, Germania dispune de cea mai mare capacitate offshore (8,1 GW la sfârșitul anului 2022, în principal în Marea Nordului), urmată de Țările de Jos (3,2 GW), Danemarca și Belgia (ambele cu aproximativ 2,3 GW).

Raportul special nr. 22/2023, intitulat „Energia din surse regenerabile offshore în UE – Planuri ambițioase de creștere, dar sustenabilitatea rămâne o provocare”, este disponibil pe site-ul Curții, eca.europa.eu.