Europa este din nou în flăcări, iar imaginile de la incendiile de anul acesta din Grecia, Spania și Italia arată mai mult ca scene dintr-un film distopic decât cu viața reală, dar acesta este probabil doar începutul, se arată într-o analiză publicată de Euractiv.

Incendii mai mari, mai puternice și mai dese

În timp ce incendiile de vegetație sunt comune în Marea Mediterană, criza climatică crește intensitatea și frecvența lor, ceea ce înseamnă incendii mai mari și mai fierbinți, mai dese.

La nivel global, 2023 a fost marcat de incendii, valuri de căldură și inundații de proporții aproape biblice. Între timp, temperaturile oceanelor sunt în creștere, temperaturile medii la suprafață atingând niveluri fără precedent în iunie și gheața de mare nereușind să reîncrește în Antarctica.

Dacă acesta ar fi un film, te-ai aștepta la întâlniri de guvern extrem de secrete, știri panicate și un grup de oameni de știință disperați care lucrează cu toate resursele disponibile pentru a rezolva problema.

Cu toate acestea, versiunea adevărată a cuvântului este tulburător de apatică. Chiar și atunci când se instalează panica, este adesea trecătoare. Îmbrățișată de incendii, valuri de căldură și inundații, lumea devine literalmente meme-ul „este bine”.

Acest lucru este terifiant pentru generația mea, care va trăi pentru a vedea dacă lumea își atinge obiectivele zero, eventual chiar pentru a vedea ce încălzire se întâmplă la sfârșitul secolului și efectele acesteia. Oricare ar fi alegerile făcute acum, va dicta cursul vieții noastre.

Fără avertisment

Deja la sfârșitul anilor 1800, se bănuia că arderea combustibililor fosili ar duce la acumularea de dioxid de carbon și va izola Pământul. În anii 1970, oamenii de știință de la gigantul energiei fosile Exxon au prezis încălzirea globală și timp de decenii, oamenii de știință au avertizat asupra consecințelor drastice și ireversibile ale continuării status quo-ului.

Din păcate, multe dintre cele mai sărace națiuni au suportat greul dezastrelor climatice. Africa a cunoscut foamete catastrofale, valuri de căldură și pandemii (ultimele adesea declanșate de pierderea biodiversității), insule, precum cele din Pacific, sunt pierdute din cauza creșterii nivelului mării, iar Asia de Sud-Est a cunoscut valuri de căldură și inundații devastatoare.

Pare o mentalitate foarte colonială să intri în panică în legătură cu criza climatică doar atunci când aceasta lovește aproape de casă, mai ales având în vedere responsabilitatea Nordului Global pentru cantitatea de carbon din atmosferă.

Dar mai bine mai târziu decât niciodată pentru a accelera schimbarea sistemică majoră necesară pentru decarbonizarea energiei și a industriei, reducerea consumului, adaptarea la vreme extremă și multe altele.

Sens economic pe termen lung

Numai în Europa, Comisia Europeană speră că tranziția va atrage cel puțin 1 trilion de euro de investiții până în 2030, în timp ce costul inacțiunii ar putea reduce cu 11% din PIB-ul Asiei de Sud-Est până în 2100. Și cu cât lumea așteaptă mai mult, cu atât mai costisitoare este abordarea problema va fi.

Totuși, acest lucru pare dincolo de atingerea noastră. Din nou și din nou, câștigurile economice pe termen scurt au fost prioritizate față de stabilitatea pe termen lung a națiunilor, securitatea energetică, alimentară și de apă, evitarea războaielor și crearea inutilă de refugiați.

Luați exemplul celor mai mari companii de petrol și gaze care retrag în liniște angajamentele, inclusiv Shell care renunță la planurile de reducere a producției de petrol până în 2030 și BP își reduce angajamentul privind emisiile.

Există, de asemenea, o apatie tulburătoare în guverne și în opinia publică. Uitați-vă la respingerea legilor ecologice din Europa sau la Daily Mail care atacă un jurnalist climatic, mai degrabă decât la problemele mai ample care conduc criza.

Lumea are deja Acordul de la Paris, care, în ciuda durerilor de travaliu, pare ușor în comparație cu munca efectivă necesară pentru a atinge obiectivul de a limita încălzirea globală la 1,5°C peste nivelurile preindustriale.

Dar să ne sfiim sau să ne întoarcem spatele nu este o opțiune dacă ne dorim un viitor viabil.

Dacă vrem să evităm moartea migranților în Marea Mediterană, să asigurăm securitatea alimentară și a apei și să avem suficiente suprafețe locuibile pentru o populație în creștere, o mare parte a soluției este evitarea eșecului catastrofal al ecosistemelor.

Lumea are nevoie de o schimbare sistemică majoră, inclusiv pentru fiecare țară și fiecare națiune, și în fiecare zi în care așteptăm, facem provocarea mai mare.