Legislația pentru autorizarea construirii proiectelor de energie regenerabilă a suferit o nouă modificare, menită să creeze condiții de autorizare comune pentru proiectele construite în intravilan și extravilan, se arată într-o analiză a casei de avocatură PeliPartners, semnată de avocata Mădălina Fildan.

Cu toate acestea, noile prevederi pot crea un cadru legislativ contradictoriu și nu oferă dezvoltatorilor și investitorilor claritatea legislativă atât de necesară în acest domeniu prioritar.

Noua reglementare  își  propune crearea unui cadru legislativ și administrativ coerent și fără bariere de reglementare pentru a facilita realizarea obiectivului obligatoriu al Uniunii Europene ca până în anul 2030 ponderea energiei din resurse regenerabile să fie de cel puțin 32%.

Expunerea de motive a noii legi fundamentează necesitatea exceptării de la obligația elaborării unui PUZ pentru proiecte de energie regenerabilă situate în extravilan, facilitate deja în vigoare în temeiul Legii nr. 21/2023.

Totuși, textul Legii nr. 166/2023 are în vedere extinderea acestei facilități și la proiectele de energie regenerabilă situate în intravilan.

Astfel, Legea nr. 166/2023 aduce o completare articolului 111  din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții.

Conform acestei completări, se pot emite autorizații de construire fără elaborarea, avizarea și aprobarea, în prealabil, a unei documentații de urbanism pentru proiecte de energie regenerabilă situate în intravilanul și extravilanul localităților.

Analiza PeliPartners arată că, același articol prevedea deja că se pot emite autorizații de construire fără elaborarea, avizarea și aprobarea, în prealabil, a unei documentații de urbanism pentru acele obiective de investiții prevăzute la art. 92 alin. (2) j) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, adică pentru  capacități de producție a energiei solare, energiei eoliene, energiei din biomasă, biolichide şi biogaz, unităţi de stocare a electricităţii, staţii de transformare sau alte sisteme similare amplasate pe terenurile agricole clasa III, IV și V situate în extravilan, în suprafață de maximum 50 ha.

În intenția de a oferi o reglementare coerentă, Legea nr. 166/2023 aduce modificări și dispozițiilor Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul, reglementând și în cadrul acestei legi că lipsa unei documentații de urbanism nu împiedică emiterea autorizației de construire pentru proiecte de energie regenerabilă situate în extravilan sau intravilan.

Analiza PeliPartners arată că reglementarea este incompletă, având în vedere că Legea nr. 166/2023 lasă nemodificate alte prevederi specifice ale Legii nr. 350/2001 conform cărora este obligatorie elaborarea unui plan urbanistic zonal pentru proiecte amplasate în zone tehnologice.

În lipsa unei definiții clare a zonelor tehnologice, s-ar putea argumenta că acestea includ și capacități de producere a energiei electrice, făcând astfel obligatorie elaborarea și aprobarea de planuri urbanistice zonale pentru astfel de proiecte.