Captarea și stocarea carbonului (CCS) implică captarea dioxidului de carbon (CO₂) și stocarea acestuia în subteran în formațiuni geologice, prevenind eliberarea lui în atmosferă. Este esențial să se reducă semnificativ nivelurile de CO2 din atmosferă și să se îndeplinească obiectivele Acordului de la Paris. Iată o analiză efectuată în acest sens asupra viitorului tehnologiei de captare și stocare a carbonului pe piețele carbonului, în lumina raportului tehnic IEAGHG 2023, și publicată de Azocleantech.

Captarea și stocarea carbonului și rolul său pe piețele de carbon

Tehnologia de captare și stocare a carbonului produce credite de carbon prin captarea dioxidului de carbon din centralele electrice și procesele industriale și stocarea acestuia în subteran pentru a reduce emisiile. Fiecare credit de carbon este echivalent cu o tonă de dioxid de carbon sau cu o cantitate echivalentă dintr-un alt gaz cu efect de seră care a fost redus, evitat sau sechestrat.

Piețele de carbon sunt platforme în care companiile pot obține venituri sau își pot atinge obiectivele de reducere a emisiilor prin achiziționarea sau vânzarea acestor credite de carbon.

Tipuri de piețe de carbon

Piețele de carbon sunt clasificate în două tipuri: piețe de conformitate și piețe voluntare.

Piețele de conformitate sunt stabilite ca răspuns la politicile sau mandatele de reglementare internaționale, naționale sau regionale. Pe de altă parte, piețele de carbon voluntare, internaționale și naționale, implică emiterea, cumpărarea și vânzarea de credite de carbon în mod voluntar.

Creditele de carbon voluntare sunt generate în principal de guverne sau companii private care dezvoltă programe de carbon care conduc la eliminarea sau reducerea emisiilor. Cererea pentru aceste credite este în principal din partea persoanelor private care doresc să-și compenseze amprenta de carbon, a organizațiilor cu obiective de sustenabilitate și a altor părți interesate care doresc să profite prin tranzacționarea creditelor la un preț mai mare.

Sistemul de comercializare a certificatelor de emisii (ETS) este un exemplu tipic de piață de conformitate în care întreprinderile sau țările, cum ar fi Uniunea Europeană, sunt reglementate și eliberează permise pentru emisiile sau poluarea lor. Sistemul funcționează pe principiul plafonului și comerțului, în care poluatorii care își depășesc emisiile permise trebuie să achiziționeze autorizații suplimentare de pe piața carbonului.

Un alt exemplu binecunoscut de piață globală de conformitate este mecanismul de dezvoltare curată (CDM), implementat ca parte a Protocolului de la Kyoto în 1997. Creditele de carbon din inițiativele de reducere a emisiilor din țările în curs de dezvoltare în cadrul CDM au fost utilizate de către țările dezvoltate pentru a parțial să-și atingă obiectivele de reducere a emisiilor.

Captarea și stocarea carbonului și cooperarea internațională

Acordul de la Paris este un tratat internațional care urmărește menținerea încălzirii globale sub 2 °C și, de preferință, la 1,5 °C. De asemenea, se străduiește să sporească capacitatea fiecărei țări de a face față consecințelor schimbărilor climatice, funcționând în același timp ca un sistem de sprijin pentru a ajuta la atingerea obiectivelor naționale.

Articolul 6 din Acordul de la Paris permite țărilor să lucreze împreună pentru a atinge obiectivele globale de reducere a emisiilor prin folosirea piețelor internaționale de carbon. Acesta permite transferul reducerilor de emisii între țări și stabilește un cadru pentru echilibrarea la nivel mondial a emisiilor de gaze cu efect de seră.

Implementarea diferitelor tehnologii cu emisii scăzute de carbon, cum ar fi captarea și stocarea carbonului, trebuie accelerată pentru a atinge obiectivele Acordului de la Paris. Deși tehnologia de captare și stocare a carbonului a fost recunoscută pe scară largă ca fiind o tehnologie climatică semnificativă în ultimele două decenii și a fost prezentă în mare măsură în strategiile globale de atenuare aliniate la Paris, încă nu a realizat extinderea așteptată.

Inițierea Acordului de la Paris prezintă o oportunitate de a reevalua stimulentele și finanțarea disponibile pentru tehnologie și de a implementa soluții inovatoare care ar putea influența un impuls global reînnoit pentru implementarea tehnologiei de captare și stocare a carbonului în următorii ani.

Abordări pentru integrarea captării și stocării carbonului pe piețele de carbon și a cooperării internaționale în temeiul Acordului de la Paris

Diferite abordări ale cooperării internaționale în temeiul articolului 6 pot sprijini implementarea tehnologiei de captare și stocare a carbonului, cum ar fi creditarea carbonului sau comercializarea de emisii pe piețele voluntare de carbon, piețele de conformitate, colaborarea cu furnizorii și producătorii de combustibili fosili sau transferurile de atenuare de la guvern la guvern. rezultate în afara mecanismelor bazate pe piață.

Au existat sugestii pentru strategiile specifice pentru captarea și stocarea carbonului, cum ar fi implementarea unei unități de stocare a carbonului (CSU) ca rezultat transferabil de atenuare și o strategie de compensare a ofertei.

O unitate de stocare a carbonului ar reflecta cantitatea de dioxid de carbon stocată în loc să fie măsurată ca emisii sau reduceri de emisii. Ar putea servi drept fundație pentru o colaborare internațională direcționată privind stocarea geologică.

Crearea a două tipuri de unități, unități de reducere/eliminare a carbonului (CRRU) și unități de stocare a carbonului (CSU), poate suplimenta prețul carbonului pe piața convențională a carbonului. În plus, această abordare poate ajuta la stabilirea a două puncte de conformitate și la încurajarea tranzacțiilor cu carbohidrați pe unitățile de depozitare.

Modele propuse pentru cooperarea pentru captarea și stocarea carbonului

Model 1: Politici legate de prețul carbonului între țări

Modelul implică tranzacționarea unităților de reducere/eliminare a carbonului câștigate de companiile care captează dioxid de carbon sau reduc emisiile, care pot fi tranzacționate între guverne sau companii în scopuri de conformare sau voluntare.

Modelul 2: Sistem voluntar de ținte de stocare pentru producătorii de combustibili fosili

Acest model folosește o abordare compensatoare din partea ofertei, în care companiile energetice independente de top se angajează în mod voluntar să sprijine captarea și stocarea carbonului. Politicile naționale de stocare a carbonului din anumite țări ar putea consolida acest lucru.

Folosește unități de stocare a carbonului pentru a încuraja corporațiile și țările să sprijine în mod voluntar captarea și stocarea carbonului. Companiile energetice cu ambiții net zero ar folosi unități de stocare a carbonului pentru a urmări progresul și pentru a demonstra emisii zero din partea ofertei.

O înregistrare voluntară ar urmări carbonul produs și depozitat în geosferă prin achiziționarea și retragerea unităților de stocare a carbonului.

Modelul 3: „Clubul CSC” multilateral al părților la Acordul de la Paris

Acest model folosește o abordare de compensare a ofertei, în care țările se angajează să promoveze captarea și stocarea carbonului.

Accentul este pus pe țările care își fac angajamente de sus în jos de a stoca CO2 din punct de vedere geologic. Implementarea ar putea începe cu tranzacții financiare care implică transferuri de unități de stocare a carbonului între un grup select de țări.

Acest lucru ar putea evolua în transferuri de unități de stocare a carbonului la articolul 6 între membri cu obiective specifice de stocare a carbonului în contribuțiile lor determinate la nivel național (NDC).

Evaluarea modelelor de cooperare pentru captarea și stocarea carbonului

IEAGHG a efectuat o evaluare comparativă a celor trei modele pe baza diferitelor criterii: eficacitate, viabilitatea financiară și comercială, integritatea mediului, performanța politicii și progresul. Aceste criterii reflectă obiectivele cooperării internaționale și provocările asociate implementării captării și stocării carbonului.

Strategiile de compensare din partea ofertei bazate pe unități de stocare a carbonului care funcționează concomitent cu piețele tradiționale de carbon ar putea promova cu succes măsuri coordonate pentru captarea și stocarea pe termen lung a CO2.

O analiză cantitativă a angajamentelor făcute de companii energetice independente semnificative indică faptul că această strategie poate duce la stocarea a peste 1 GtCO2 în 2050 (Modelul 2). În plus, o abordare condusă de țară ar putea crește acest număr la aproape 4 GtCO2 (Modelul 3).

Deși aceste estimări sunt mai mici decât tonajele de stocare a carbonului proiectate în 2050 pentru scenariile cu zero net (7,2 GtCO2), ele oferă o bază mai promițătoare pentru progres în această direcție decât starea actuală a piețelor globale de carbon (Modelul 1).

Fără măsuri specifice de promovare a stocării carbonului, este incert dacă captarea și stocarea carbonului vor fi adoptate pe scară largă prin piețele tradiționale de carbon până în 2030. Ca urmare, oferta de unități de pe piața de credit ar putea continua să fie dominată de activități care reduc emisiile și conservarea chiuvetelor, cum ar fi gestionarea deșeurilor, utilizarea energiei regenerabile și eficiența energetică.

Angajamentele privind contribuțiile determinate la nivel național (NDC) care se abat de la nivelurile de emisii normal ar putea genera volume mari de rezultate tranzacționabile pe baza emisiilor evitate, mai degrabă decât a eliminărilor sau stocării.

În cele din urmă, strategiile de compensare din partea ofertei pot rezolva problemele de progres NDC, pot aborda provocările comerciale de captare și stocare a carbonului și pot asigura o aliniere sectorială puternică în proiectarea politicilor.

Observații finale și perspective viitoare ale CCS

Raportul a examinat trei modele de cooperare internațională în temeiul Acordului de la Paris pentru a determina eficiența captării și stocării carbonului pe piețele de carbon. Primul model reprezintă abordarea comună a politicii climatice, în timp ce celelalte două sunt idei mai noi, care atrag atenția diverșilor părți interesate, dar nu au fost încă implementate.

Nu este clar dacă procesele bazate pe piață fără dependență de tehnologie ar putea asigura o stocare geologică considerabilă a CO2 (Modelul 1). Mai mult, dovezile sugerează că astfel de mecanisme sunt ineficiente în implementarea tehnologiilor costisitoare de atenuare a schimbărilor climatice, cum ar fi captarea și stocarea carbonului.

Evaluarea Modelului 1 arată niveluri ridicate de incertitudine, chiar dacă se preconizează că prețurile carbonului vor crește în timp și vor încuraja investițiile în tehnologia de captare și stocare a carbonului. Cu toate acestea, piețele de carbon ar putea promova desfășurarea unor proiecte de captare și stocare a carbonului cu costuri mai mici pe termen scurt, dar pot exista preocupări privind integritatea mediului în creditarea unor astfel de activități. În plus, abordarea problemelor de integritate cu anumite ajustări poate să nu fie eficientă dacă NDC nu este suficient de ambițioasă.

Politicile bazate pe unitățile de stocare a carbonului în cadrul Modelelor 2 sau 3 pot suplimenta eforturile de a se asigura că CO2 este stocat geologic prin tehnologia de captare și stocare a carbonului. Evaluarea sugerează că o abordare de sus în jos, condusă de țară (Modelul 3) ar putea fi mai eficientă defectuos deoarece implică companii energetice naționale în loc de Modelul 2.

Adoptarea obiectivelor de stocare în mai multe țări în cadrul Modelului 3 ar putea fi o provocare, în timp ce Modelul 2, susținut de câteva națiuni lider care pun în aplicare politici de sprijin, poate fi mai ușor de realizat.

Nu este clar dacă un mecanism CSU va fi implementat; unii ar putea să o considere inutilă sau o modalitate de a continua utilizarea combustibililor fosili. Acest lucru se datorează lipsurilor de cunoștințe și unei înțelegeri limitate a diferitelor tehnologii de captare și stocare a carbonului. Îmbunătățirea cunoștințelor și experienței ar reduce incertitudinea și ar facilita luarea deciziilor cu privire la captarea și stocarea carbonului pentru atenuarea schimbărilor climatice.

Articolul 6 al Acordului de la Paris stabilește un cadru pentru colaborarea internațională, inclusiv utilizarea piețelor de carbon pentru a ajuta țările în curs de dezvoltare să-și atingă obiectivele de reducere a emisiilor. Aceasta oferă o oportunitate de a accelera implementarea tehnologiei de captare și stocare a carbonului și de a spori viabilitatea comercială a acesteia.

Implementarea tehnologiei de captare și stocare a carbonului este crucială în reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră pentru atingerea obiectivelor Acordului de la Paris și zero net până în 2050. Cu toate acestea, odată cu utilizarea sporită a surselor alternative de energie, cerințele pentru un astfel de sistem ar scădea treptat.

Referințe și lecturi suplimentare

(Neades, S. (2023). New IEAGHG Technical Report: 2023-01 Integrating CCS in International Cooperation and Carbon Markets under Article 6 of the Paris Agreement. [Online]. IEA Greenhouse Gas R&D Programme. Available at: https://ieaghg.org/ccs-resources/blog/new-ieaghg-technical-report-2023-01-integrating-ccs-in-international-cooperation-and-carbon-markets-under-article-6-of-the-paris-agreement )