Reforma energetică și trecerea sistemelor energetice de la realizarea de profit la asigurarea bunăstării

Într-o perioadă în care falimentul moral al companiilor energetice a fost scos la iveală de profitul lor într-o criză energetică, diferite modele de producție și consum de energie sunt mai relevante ca niciodată. Iată, însă, că la nivelul Uniunii Europene există și o altă viziune, așa cum demonstrează experta în politici energetice Chris Vettos, care, în publicația oficială a UE, GreenEuropeanJournal, pledează pentru mai multă autonomie și abordări pe termen mai lung ale securității energetice și consideră că comunitățile energetice din Europa adoptă această abordare.

Un scop nepotrivit

Sistemul energetic bazat pe profit nu este potrivit scopului. Pe măsură ce companiile de petrol și gaze obțin miliarde de profituri extraordinare, milioane de gospodării europene sunt împinse sub pragul sărăciei (energetice), scotând la iveală falimentul moral complet al sistemului.

Cetățenii din întreaga UE își reapropie mijloacele de producere a energiei prin soluții colective, cum ar fi comunitățile energetice. Ele ilustrează cum ar putea arăta o tranziție energetică cu adevărat justă, durabilă, fără profit.

Există o disonanță observabilă în discursul public în jurul crizei energetice și alimentare. Deși ambele crize au fost puternic amplificate de întreruperile aprovizionării cu energie și alimente din Ucraina și Rusia, un aspect despre care se vorbește mai puțin este cel al capitalismului neîngrădit, financiarizării și speculațiilor pe piețele de mărfuri.

Nu este o coincidență faptul că corporațiile petroliere cotate la bursă, precum Shell, Exxon și Total, și-au văzut profiturile crescând cu zeci de miliarde de euro din februarie 2022. Arhitectura pieței energetice a UE nu numai că previne, dar facilitează în mod activ această acumulare exorbitantă de venituri extraordinare. profituri.

Sistemele de prețuri marginale înseamnă că prețul angro al energiei electrice este legat de cel al gazului (cea mai scumpă sursă), astfel chiar și în țări precum Danemarca, Grecia sau Lituania, unde există o pătrundere mare a surselor regenerabile în rețea, prețurile energiei electrice încă rămân exorbitant de ridicate.

Și deși există unele inițiative legislative promițătoare, cum ar fi taxa excepțională a Spaniei asupra companiilor energetice, care urmează să fie canalizată către călătoriile gratuite cu trenul, mesajul este clar: sistemul nostru energetic actual, orientat spre profit în detrimentul durabilității și al bunăstării umane, nu este potrivit scopului.

O fereastră care se închide

Pe măsură ce crizele geopolitice și climatice se agravează și mai mult, fereastra de oportunitate pentru o discuție deliberativă asupra viitorului sistem energetic democratic, echitabil și durabil de mâine se va închide rapid, deschizând calea pentru noi soluții la întâmplare, de ajutor, cum ar fi lupta pentru noi investiții în gaze fosile în țări terțe.

Criza energetică a accelerat într-adevăr unele discuții importante, cum ar fi nevoia de a reduce radical cererea de energie (și resurse). Cu toate acestea, măsurile precum stingerea luminilor în monumentele publice sunt temporare și se simt cu jumătate de inimă.

Ele constituie soluții fragmentare, reactive, pe termen scurt, care nu sunt informate de schimbări comportamentale profunde și nici nu sunt ghidate de o busolă strategică pe termen lung în jurul decomodificării și democratizării sistemului energetic. Din păcate, intervențiile de eficiență tehnocratică, sau cu alte cuvinte, doar trecerea la lumini LED, nu o vor tăia de data aceasta.

Ceea ce a făcut invazia Ucrainei de către Rusia a fost să arunce o lumină suplimentară asupra unui sistem energetic neoliberal deja stricat. Astfel, a supraalimentat apelurile de a reimagina relațiile socio-economice care stau la baza sistemelor noastre energetice, legându-se cu discuții mai ample despre o nouă arhitectură financiară a UE.

Comisia UE a prezentat recent un Pact de Stabilitate și Creștere revizuit, căruia îi lipsește încă ambiția de a muta UE dincolo de căutarea unei creșteri eterne, dar deschide o fereastră de oportunitate pentru a se îndepărta de austeritatea strictă. Sute de organizații ale societății civile, academice și sindicale au semnat recent o scrisoare deschisă către UE, îndemnând-o să acorde prioritate bunăstării umane și durabilității în locul profitului în guvernanța sa economică.

Aceste discuții au, desigur, ecou în întreaga lume: rezoluția COP27 a Parlamentului European răspunde cererilor urgente ale țărilor în curs de dezvoltare și solicită o reformă a instituțiilor de la Bretton Woods pentru a mobiliza trilioane pentru atenuarea climatului, adaptarea și pierderile și daunele.

Această cerere de reformă financiară globală, inclusiv a băncilor multilaterale de dezvoltare, a ajuns chiar și în textul final al COP27. Momentul pare propice pentru o schimbare structurală radicală.

Un sistem socio-economic adecvat scopului

Nu trebuie să căutăm mai departe decât decreșterea pentru a ne inspira pentru cum ar putea arăta un sistem energetic democratic, decomodificat, precum și pentru schimbările în guvernanța economică necesare pentru a realiza acest lucru.

Un apel de raliu, un domeniu academic, o mișcare activistă, decreșterea este în continuă evoluție și, prin definiție, pluralistă. Pe scurt, necesită o reducere echitabilă a resurselor și a debitului de energie, asigurând în același timp că toată lumea trăiește o viață semnificativă în limitele planetare.

Unul dintre principiile sale cele mai de bază este acela al suficienței și autonomiei, adică cum reducem radical, dar echitabil, consumul de energie și material al economiei, dând în același timp putere comunităților locale are abilitățile și mijloacele de producție potrivite, astfel încât să devină înfloritoare și autonome?

Cu zeci de ani de istorie sub centură, un interes academic înfloritor și o prezență tot mai mare în toate disciplinele (de exemplu, artă, design, finanțe), decreșterea a înflorit constant din interiorul crăpăturilor ordinii socio-economice neoliberale actuale.

Un exemplu emblematic

Un exemplu emblematic de consolidare a decreșterii în cerințe politice și politice concrete este Conferința post-creștere din 2018, organizată de Parlamentul European, între nu mai puțin de 6 partide politice. O conferință similară este planificată în prezent pentru vara anului 2023.

Alianța pentru Economie Wellbeing, condusă de Bhutan și Costa Rica, face eforturi pentru a înlocui PIB-ul cu indicatori de bunăstare și sustenabilitate, ca instrumente directoare pentru dezvoltarea țărilor.

Pentru a face față crizelor gemene și care se consolidează reciproc, ale inegalității și deteriorării climatice, este necesară o redemocratizare profundă a relațiilor socio-economice. Dincolo de simpla politică de reprezentare, decreșterea cere echitate și incluziune, înălțând vocile celor eliberați în mod tradițional de la conversațiile mainstream, inclusiv oamenii din clasa muncitoare, femeile, persoanele LGBTQIA+ și populațiile indigene și țărănești.

Schimbarea etapelor sumbre ale depășirii mai multor puncte de răsturnare planetare sau marcarea unei pierderi medii de 70% a populațiilor de animale sălbatice sunt fapte prea importante pentru a fi lăsate la pofta miliardarilor eco-moderniști și tehno-optimiști.

Decreșterea recunoaște în mod fundamental că o simplă trecere la energie regenerabilă nu va fi suficientă pentru a aduce lumea într-un spațiu sigur și echitabil. Este nevoie urgentă de o reconfigurare mai largă a relațiilor socio-economice.

Este democrația deliberativă la fel de strălucitoare ca trimiterea Teslas în spațiu? Probabil că nu, dar cu siguranță este mai legitim atunci când este în joc viitorul planetei. După cum a spus elocvent un panelist la un eveniment recent organizat de Green European Foundation: „vremurile sunt urgente – trebuie să încetinim”.

Comunitățile energetice sunt ”melcii” speranței

Ce fel de configurație a sistemului energetic ar putea prefigura și poate fi influențată de politica de decreștere? Cooperativele energetice au o istorie de lungă durată în Europa, începând cu anii 1970, parcuri eoliene daneze deținute colectiv.

Elanul pentru un sistem energetic democratic și durabil a crescut de atunci. În 2018, cu Pachetul de directive „Energie curată pentru toți europenii”, UE a recunoscut legal dreptul cetățenilor de a produce, autoconsum, stoca și chiar distribui energie regenerabilă. Aceasta marchează o schimbare monumentală de la status quo-ul politicii centralizate, fosile, către un sistem energetic pluralist, curat și descentralizat.

În timp ce guvernele UE răspund la criza energetică lansând o serie de cumpărături rigor mortis de acorduri noi sau reînviate pe combustibili fosili cu regimuri extrem de nedemocratice (cum ar fi Azerbaidjan, Israel și Egipt), cetățenii UE stimulează tranziția la energie curată.

De la renovări de clădiri în Germania și instalații de pompe de căldură în Polonia, până la instalații fotovoltaice pe acoperișuri din Țările de Jos și Italia, cetățenii obișnuiți, municipalitățile și întreprinderile mici și mijlocii se intensifică.

Într-adevăr, puterea indivizilor și a comunităților energetice de a conduce tranziția energetică europeană se bucură de o perspectivă destul de însorită.

Până în 2050, aproximativ 45% din producția de energie regenerabilă din UE ar putea proveni de la cetățeni, din care aproximativ un sfert ar putea proveni prin participarea la cooperative. În același timp, cetățenii au capacitatea de a investi până la 240 de miliarde de euro în tranziția energetică până în 2030.

Dar simpla reluare a cifrelor nu face dreptate contribuțiilor calitative ale mișcării energetice comunitare. Cooperativele energetice din Irlanda și Țările de Jos alimentează un val de renovare a clădirilor condus de comunitate, oferind reduceri profunde și structurale de energie, abordând în același timp sărăcia energetică.

În Belgia și Scoția, cooperativele energetice au susținut cu fermitate – și au câștigat – dreptul cetățenilor și comunităților de a participa în parcuri eoliene offshore în calitate de părți interesate. În Franța, Enercoop, un furnizor cooperant, percepe un tarif pe contractele clienților săi, veniturile fiind direcționate către un fond de solidaritate pentru sărăcia energetică. Ce este comun la toate aceste modele de afaceri și comunități diverse? Scopul lor principal este de a oferi beneficii societale și de mediu, nu profit, în timp ce veniturile sunt distribuite între mai mulți membri și în mare parte reinvestite în economiile locale.

Cazul Greciei sau alegerea căii cu numprul trei

Blocat între piatra proiectelor de explorare și dezvoltare a petrolului și gazelor la nivel național (un exemplu notabil este conducta EastMed propusă) și locul greu al proiectelor masive de energie regenerabilă, prost planificate, deținute în proprietate privată, cum ar fi parcuri eoliene care decimează ecosistemele locale. și biodiversitate, comunitățile grecești aleg o a treia cale. În toată țara, comunitățile energetice își revendică viitorul energetic prin practici de democrație deliberativă, directă.

Hyperion este prima comunitate energetică non-profit cu sediul în Atena, cu 70 de membri și în creștere, reprezentând atât persoane fizice, cât și organizații culturale și organizații neguvernamentale. În prezent, comunitatea pregătește un parc solar de 500 de kilowați de vârf (kWp) pentru a fi construit în afara orașului.

Electricitatea produsă va fi folosită pentru a acoperi nevoile de energie ale membrilor participanți, în timp ce o parte din total va fi oferită gratuit unui spațiu comunitar pentru migranți din centrul Atenei. Aici ar trebui să se pună accent pe modul în care comunitatea reconceptualizează energia ca un bun comun și un drept al omului, nu o marfă comercializabilă, întruchipând în același timp principiile de decreștere ale suficienței și autonomiei.

Luarea deciziilor comunității trece întotdeauna printr-un proces deliberativ de vot în Adunarea Generală. Este important că comunitatea organizează în mod regulat așa-numitele Hyperion Cafés, întâlniri voluntare de împărtășire a abilităților, în care membrii socializează și discută subiecte presante precum ecofeminismul, intersecționalitatea, decreșterea și RePowerEU.

Collective Energy, o altă comunitate energetică non-profit cu sediul în Atena, acordă, de asemenea, licență pentru primul său proiect solar colectiv pentru a-și alimenta membrii (gospodării, persoane vulnerabile și alte întreprinderi cooperative).

Prin contorizarea inteligentă și utilizarea software-ului dedicat, aceștia își informează membrii când să reducă consumul de energie, economisind astfel bani și facilitând o mai mare pătrundere a energiei regenerabile în rețea.

Energia Colectivă respectă cele șapte principii cooperative internaționale, ceva pe care doresc să îl insufle în alte cooperative (energetice). „[Astfel de] inițiative sunt exemple „vii” care pot juca un rol major în această luptă împotriva oligarhilor energetici și, pentru asta, considerăm că este esențial să colaborăm cu alte comunități energetice grecești și europene și să ne sprijinim reciproc acțiunile.”

Deplasându-se spre nord, spre regiunea Epir și orașul Ioannina, există Energie Comună (CommonEn). Locația sa geografică nu este o coincidență: Epirul este una dintre cele mai curate și biodiverse regiuni ale Greciei, cu situri de patrimoniu protejate de UNESCO și multiple NATURA2000 care se întind pe lanțuri muntoase intacte de o frumusețe de neegalat.

Cu toate acestea, este locul unor lupte sociale acerbe care se desfășoară împotriva forajelor petroliere propuse de multinaționale precum Repsol spaniolă sau Energean israelian și dezvoltării masive de parcuri eoliene. CommonEn, fondată de două cooperative locale care lucrează pe democrația energetică și pe comun, Electra Energy și Peer to Peer Lab, propune o a treia cale.

A început o campanie de suveranitate energetică, susținută de Fundația Guerrilla, promovând proiecte energetice deținute de comunitate care sunt integrate corespunzător în mediul local. Gândiți-vă la turbine eoliene mici, agrovoltaice și la un sistem hidroelectric mic, atent planificat.

Acesta pledează pentru municipalitățile din regiune să dezvolte comunități energetice pentru a-și acoperi propriile nevoi de energie și, astfel, să reziste proiectelor energetice distructive de sus în jos, proprietate privată, și să mențină moștenirea culturală și ecologică a regiunii.

Și acum ce ce e de făcut?

Oamenii sunt din ce în ce mai conștienți de faptul că colapsul biodiversității, insecuritatea alimentară, instabilitatea geopolitică și inegalitatea socio-economică devin din ce în ce mai frecvente și intense. Turnarea de miliarde în noi infrastructuri fosile sau chiar accelerarea necondiționată a acordării de licențe a investițiilor private uriașe în energie regenerabilă, pur și simplu perpetuează acest tip de gândire disonantă care pune capitalismul drept soluția problemelor sale.

 „Zonele de acces” regenerabile propuse în cadrul strategiei REPowerEU sunt menite să abordeze blocajul sever al timpilor de autorizare, prin reducerea birocrației din legislația de mediu și de planificare a teritoriului.

Mai multe organizații ale societății civile au subliniat logica defectuoasă din spatele acestui argument, deoarece întârzierile în dezvoltarea proiectelor se datorează în mare parte agențiilor publice ineficiente și lipsite de personal, lipsei de personal expert și întreruperilor lanțului de aprovizionare.

Societatea civilă contra-propune să epuizeze gama de suprafețe prietenoase cu sursele regenerabile în zonele (peri)urbane înainte de a se muta în zonele agricole și naturale, stabilind și impunând în același timp limite stricte pentru zonele protejate.

Trebuie să rămânem cu necazul, așa cum ar spune Donna Haraway, să încetinim și să ne punem aceste întrebări incomode despre cum am ajuns aici și ce trebuie să începem să facem diferit de acum încolo.

Rescoop.eu, Federația Europeană a Cooperativelor Energetice, reprezintă în prezent peste 1900 de cooperative, reprezentând 1,25 milioane de cetățeni din 22 de țări UE. 1900 de cooperative care urmăresc o pluralitate de obiective socio-ecologice, cum ar fi egalitatea de gen, combaterea sărăciei energetice, combaterea schimbărilor climatice, vizarea sărăciei de mobilitate și îmbunătățirea competențelor și educarea membrilor lor.

Cooperative care își angajează comunitățile locale să schițeze pe o planșă unde și cum să instaleze noi proiecte de energie regenerabilă, pentru a promova tranziția energetică cu rapiditate, dar și deliberare democratică erare şi legitimitate.

Comunitățile energetice se intensifică în fiecare zi pentru a construi acea implicare socială pentru sursele regenerabile, țesând-o adânc în țesătura comunităților noastre prin practici de zi cu zi de abilitare, cum ar fi discuții, ateliere, colportajul ușilor și chiar artă și jocuri. Revoluția energetică (decreștere) este deja aici, nu cu explozie, ci cu siguranță și cu hotărâre făcând munca melcului în lumina reflectoarelor.